— Apoi drese glasul, încercând să-și revină din starea de uluire, întorcându-și ochii spre
— „Eu sunt Mavi, într-adevăr. O să mă mai întâlnești pe holuri sub diferite înfățișări. Tot eu
Complimentul lui Marco — căci nu-l puteam interpreta altfel, în cuvintele lui nu simțeam nicio
ar fi avut nevoie de o clipă de tăcere ca să-și regăsească echilibrul. Mi-am adunat încrederea,
sunt personaje dintr-o carte, ci oameni adevărați.” Ultimele cuvinte au fost rostite cu o moliciune
O adevărată plăcere să vă cunosc pe toți.” Privirea mea s-a oprit, pe rând, asupra fiecăruia dintre
voce catifelată care părea să lase în urma ei o dâră de emoții pe care încă nu le puteam numi.
înseamnă că lumea este fie oarbă, fie ignorantă, fie prea sfioasă pentru a mai rosti, cu glas tare,
Îl privesc pe Mavi în tăcere, lăsând întrebarea lui să atârne între noi ca o briză reținută într-o
să fiu sinceră... sau dacă ar fi mai ușor să îmbrac adevărul într-o minciună cochetă, să evit
— Aș minți dacă aș spune că nu voiam să o observ mai bine pe Nadine, nu pentru că
— romantic, nostalgic. Colțurile buzelor le curbez ușor când cu ușurință îi observ rezerva
