voce catifelată care părea să lase în urma ei o dâră de emoții pe care încă nu le puteam numi.
În mijlocul acelui tumult, am recunoscut mirarea, limpede ca o notă muzicală desprinsă dintr-un alt timp. Mirarea pricinuită, poate, de felul în care vorbele mele au atins ceva nevăzut. „Atunci


sunt personaje dintr-o carte, ci oameni adevărați.” Ultimele cuvinte au fost rostite cu o moliciune
O adevărată plăcere să vă cunosc pe toți.” Privirea mea s-a oprit, pe rând, asupra fiecăruia dintre
voce catifelată care părea să lase în urma ei o dâră de emoții pe care încă nu le puteam numi.
înseamnă că lumea este fie oarbă, fie ignorantă, fie prea sfioasă pentru a mai rosti, cu glas tare,
Îl privesc pe Mavi în tăcere, lăsând întrebarea lui să atârne între noi ca o briză reținută într-o



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!