Îl privesc pe Mavi în tăcere, lăsând întrebarea lui să atârne între noi ca o briză reținută într-o
încăpere prea caldă. Timp de câteva secunde bune, nu spun nimic — doar îmi mușc ușor buza de jos, un gest aproape reflex, ca și cum aș molfăi o ezitare. Mă întreb, în tăcere, dacă ar trebui
