ar fi avut nevoie de o clipă de tăcere ca să-și regăsească echilibrul. Mi-am adunat încrederea,
cea care avea să-mi țină glasul ferm și netremurat, și am lăsat cuvintele să curgă, blânde: „mi cer scuze... uit adesea că nu mă aflu în mijlocul unei povești și că cei din jurul meu nu
