fărâme de suflet. Bucăți din ea, scrise în tăceri, în insomnii, în doruri și în fantasme. „Dacă
neliniștit care o cuprindea ori de câte ori cineva pătrundea în universul ei creativ. Dar Mavi
ea credea că ar putea și citi, fără să demoleze. „Da, Mavi, sunt sigură...” îi spuse în cele din
trebuie să fac și pasul acesta. Cum ai putea, altfel, să mă cunoști cu adevărat, dacă nu-ți
— între două suflete care nu mai voiau să se ascundă. Dar liniștea nu avu timp să se adâncească.
„Hai să mergem și noi,” spuse cu acel calm care-i era definitoriu, dar cu o licărire jucăușă
care doar apropierea sinceră o poate naște. Împreună, pășiră spre încăperea unde vocile
cu o voce calmă, aproape melodică, ca o notă muzicală menită să se armonizeze perfect cu
O greșeală fatală? Cu siguranță. Am deschis gura — și asta a fost interpretat, în mod naiv,
din brațele ei. Mă întrebam, nu fără o urmă de răceală contemplativă, dacă înțelege cu adevărat
putea trăi într-un coș de gunoi sau într-o toaletă publică cu același entuziasm idiot. Dar nu
care nu cer prea mult. Așa că m-am limitat la o constatare secă, livrată pe un ton aproape
