neliniștit care o cuprindea ori de câte ori cineva pătrundea în universul ei creativ. Dar Mavi
nu fusese niciodată genul care să râdă de ceea ce nu înțelege, nici să se teamă de profunzimea celuilalt. Până acum fusese un om care ascultă fără să judece — și, în taina speranței,
