„Hai să mergem și noi,” spuse cu acel calm care-i era definitoriu, dar cu o licărire jucăușă
în priviri. „Poate avem vecini noi pe care merită să-i cunoaștem.” Fără ezitare, îi prinse mâna liberă — cea în care nu ținea paharul — și îl trase cu ea, cu acea naturalețe firească pe
