ironii și melancolii — care îți dădea fiori și te lăsa, preț de câteva clipe, fără cuvinte, suspenda
toate fațetele unei zile nereușite. Aveau înfățișarea unor suflete care trăgeau după ele povara
să graviteze în jurul lui Belzebuth cu o nonșalanță ușor alcoolizată, îmi stârnea un amestec
ceva viu în ea, o sete de conversație, de conexiune, care o făcea să pară aproape salvatoare
expresii păreau sculptate din piatră și ironie amară. Cu paharul meu de limonadă încă rece în
și mă las în jos cu o grație ușor teatrală, dar sinceră. „Bună, eu sunt Nadine și nu beau decât
maestră în arta umorului, dar am învățat că uneori, vulnerabilitatea pusă în cuvinte poate
„Te cred… la fel cum i-a lipsit gripa Spaniei.” Replica îmi iese din gură tăios, dar fără să ridic
moștenire de familie care nu ne-a fost contestată niciodată. Dar știți ce nu era ereditar? Prostiil
rădăcini în realitate. Nici n-apuc bine să-mi termin gândul și o aud. Deschide gura și transformă
mai probabil eram deja condamnat pentru omor calificat. „Pentru asta s-a inventat internetul,”
Alexander mi se adresează mă salvează — paharul îmi acoperă gura, altfel poate aș fi zâmbit.
