rădăcini în realitate. Nici n-apuc bine să-mi termin gândul și o aud. Deschide gura și transformă
o încăpere ticsită de oameni în scena unui joc de cunoaștere. Simt cum sângele mi se retrage din obraji, ca și cum trupul meu vrea să devină invizibil de rușine. Dacă privirile ar fi arme, cel
