Alexander mi se adresează mă salvează — paharul îmi acoperă gura, altfel poate aș fi zâmbit.
Și nimeni de față nu merită acel privilegiu. Poate doar el. „Sunt la dietă,” îi răspund, fără să clipesc, „dar, din păcate, Katherine nu e. E aici să-mi consume zilele, probabil la foc mic.”
