„Te cred… la fel cum i-a lipsit gripa Spaniei.” Replica îmi iese din gură tăios, dar fără să ridic
tonul, ca o lamă bine ascuțită trasă peste o rană veche. A fost răspunsul meu la acel „Și mie mi-a fost dor de tine”, pe care Katherine îl rostește cu sarcasmul acela moștenit genetic — singura
