— ❝Hei!❞ Rostesc imediat ce aud vocea brunetei, întâmpinând-o cu un zâmbet cald. Apuc
— băut. Îți stau la dispoziție.❞ Mă sprijin ușor de piesa de mobilier aflată-n spatele meu,
— gestul făcând la rândul meu din ochi și iau paharul în mână, bucurându-mă că gheața
— Mavi se considera pretențios când venea vorba de mâncare, fapt pentru care nu-și poate
— spunând cuvintele astea patru in aceeași frază vreodată. ”Cea mai bună” și ”vită”, nope.
— de noroc, urmând să-l guste cu poftă. Stomacul lui avea să protesteze, dar îi păsa suficient
— De îndată ce fundul paharului atinse suprafața lucioasă a barului, o nouă voce își făcu
— îi înflori acestuia pe chip, iar mâna i se ridică într-un semn scurt de salut. „Bună seara!
Intuiția nu mă trădase nici de această dată — acea clipă de ezitare se risipise, iar prezența celorl
trei cum sorbeau cu tihnă din liniștea serii și din prezența celuilalt, iar această armonie tăcută
săi, pentru o clipă suspendată în aer. „Apreciez, dar nu, mulțumesc,” rostesc cu o voce joasă,
Am venit doar să-mi dezmorțesc oasele... și gândurile. Nu știu cât timp vă voi putea ține companie,
