dar estetica… se schimbă radical. GPS-ul îmi anunță sec sosirea. Oprit motorul. Tăcere.
prezență. Dar nu mă plâng. O privesc ca pe o pânză albă. Și știu — povestea va începe aici.
tăioase — toate vibrând de viață. De posibilitate. Mă las ghidat de ele. Coridoare întunecate,
e calmă, neutră. Nu pentru că n-aș simți nimic. Ci pentru că, uneori, începuturile au nevoie de
Inspiră. Expiră. Inspiră din nou, Katherine. Ai trecut prin suficiente situații de genul ăsta cât
„dor de tine”, am spus în cele din urmă, păstrându-mi tonul plat, dar suficient de nuanțat
firesc, fără să ridic măcar un sprânceană. În familia Windsor, afecțiunea nu se exprimă prin
statutului meu de soră. Am fost construită cu un procesor special pentru replici acide și priviri
ghemotocul de blană care trona pe lângă Renai, mic, flocos, și vizibil adormit. „Bună, scumpete!”
nu cer decât prezență și o mână care știe unde să mângâie. Era un schimb cinstit. Instinctiv,
Desigur că Blaise și-a găsit deja un prieten morocănos. Nimic mai previzibil. Dacă ar exista o
ca într-un puzzle cu piese complet incompatibile. Însă tocmai diversitatea asta m-a făcut
