dar estetica… se schimbă radical. GPS-ul îmi anunță sec sosirea. Oprit motorul. Tăcere.
Nu cobor imediat. Îmi permit o secundă de contemplare. Casa din fața mea e banală — o înșiruire de cuburi fără identitate, o altă încercare ratată de a părea modernă. Nicio emoție, nicio


ridicat ca un trofeu al reușitei. Nu pentru că nu mai aveam loc acolo, ci pentru că nu mai aveam
voci necunoscute și povești încă nescrise. N-am luat nimic cu mine. Nicio haină, nicio fotografie,
dar estetica… se schimbă radical. GPS-ul îmi anunță sec sosirea. Oprit motorul. Tăcere.
prezență. Dar nu mă plâng. O privesc ca pe o pânză albă. Și știu — povestea va începe aici.
tăioase — toate vibrând de viață. De posibilitate. Mă las ghidat de ele. Coridoare întunecate,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!