voci necunoscute și povești încă nescrise. N-am luat nimic cu mine. Nicio haină, nicio fotografie,
nimic care să mă țină captiv în versiunea veche a mea. Aveam să recumpăr totul — nu din vanitate, ci dintr-o nevoie de reconstrucție. Ca atunci când reabilitezi o casă veche: fundația rămâne,
