prezență. Dar nu mă plâng. O privesc ca pe o pânză albă. Și știu — povestea va începe aici.
Cobor. Fiecare pas e o desprindere de cine am fost. Iar erupția… se produce atunci când apăs clanța. Ușa se deschide, și un val de sunete mă izbește: voci — unele calde, altele
