mea mușca asfaltul familiar al orașului, iar vântul îmi trecea prin păr, răvășindu-l cu o familiarit
aproape intimă. Ochelarii de soare dădeau peisajului un aer optzecist, cinematografic — o peliculă veche rulând peste o lume nouă. Părăsisem apartamentul de la ultimul etaj al acelui complex
