ca o furtună, ci ca o certitudine. Pentru că dacă-ți întorci capul de la mare — de la acel haos
frumos al valurilor care lovesc malul cu furie aurie — ai să vezi doar gunoaiele: fețe stinse, priviri goale, colțuri ale vieții care nu mai visează. Am fost un visător? Da, prea des. Mi-era
