mi-a tras colțul gurii doar cât să trădeze o urmă de afecțiune amară. „Sau ce-i cu tine de
bântui pe aici la ora asta?” Era o formă de salut. Atât cât eram eu capabil să ofer.


de sânge și iritare. M-am întors brusc, aproape instinctual. Tresărirea corpului a fost reflexă.
neașteptat, asupra unei alte siluete — una masculină, imobilă, dar prezentă ca o umbră veche
mi-a tras colțul gurii doar cât să trădeze o urmă de afecțiune amară. „Sau ce-i cu tine de
Viața nu se trăiește pur și simplu. Se filtrează. Altfel, realitatea te mușcă — și nu-ți dă drumul u
ca o furtună, ci ca o certitudine. Pentru că dacă-ți întorci capul de la mare — de la acel haos



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!