— îmi dau interesul să îi înțeleg problema legată de păstrarea cățelului și ridic în cele din urmă
— „Oh, nu! Stai liniștit, nu se pune problema de a mă face să mă simt prost,” se grăbi Renai
— să-mi vorbești despre familia ta. Îmi plac poveștile și, cu atât mai mult dacă sunt spuse
— vorbească despre tot ce putea însemna pentru el ”acasă”. Renai căzu ulterior pe gânduri,
— ❝În cazul ăsta, cu empatia, probabil părinții tăi au făcut o treabă bună back then. Chiar,
— mai schițez un zâmbet, ce ulterior se transformă într-un mic râset. ❝Sincer ți-aș povesti
— preocupările, pufnesc dând din mâna ca un italian veritabil. ❝Te gândești prea mult, nu
— ceva mai cu poftă și-mi mut privirea undeva în fața canapelei, către focul ce ardea pe
