— În ochii ei se putea citi cu sinceritate mândria că a putut face bine unui suflet neajutorat
— Un surâs se formează pe buzele mele în urma concluziei sale, reușind să fiu cu mult
— toate direcțiile, dar nu mă puteam deschide în fața ei și legat de acest subiect. În cele
— ochii săi când vorbea despre asta. ❝Păi de ce să găsești o familie? De ce nu-l poți ține
— ce-mi sprijin cu totul spatele de spătarul canapelei. Foiesc ușor din umeri și brațe,
— Încuviințează printr-o mișcare scurtă a capului la adresa explicației care i se oferă și
— enorm pentru el, însă refuză să-și asume și acest lucru cu voce tare. „Aș vrea să spun
— surâs moale și o mică mișcare a mâinii, reflexivă. „Să fii unicul copil e destul de plictisitor,
— „M-am gândit cum ar fi să-l păstrez,” începe ea, privirea ei coborând către mâinile-i aflate-n
— Ascultând-o îmi dau seama că, într-adevăr, să fiu unicul copil al familiei probabil ar fi
— ai mei și continuam să fim fericiți. Dacă unul dintre noi se izbea de realitate, celălalt
— pentru tot ce spusese și răspund, cu un surâs ce trona pe chipul meu. ❝Da, viața cu
