o sticlă de rom fără să clipesc și, cu un pahar în mâna cealaltă, m-am așezat pe canapea.
— Aveam de gând să tratez întrebarea Adelei cu o oarecare nonșalanță, cu un amuzament
— mic zâmbet, iar întrebarea acesteia din urmă mă determină să-mi dreg vocea. Nu mi-aș
— dau seama de un adevăr ce trona în spatele întrebării și râsetelor sale: puțin pericol era
— toți acolo, știu un complex minunat turistic, nu ne-ar lipsi nimic.❞ Simt nevoia ca după
— ❝Hei! Să știi că și eu voiam să spun că aș dori să citesc una din cărțile ei, căci chiar mă
— împărtășească prea curând vreun titlu al scrierilor sale. În acest fel privirea-mi ajunge
— pe suprafața de cristal a acestuia, la scurt timp una dintre sprâncene arcuindu-mi-se
— pe buzele mele pleacă un <<bună seara>> pentru noua prezență masculină din incintă.
— Rând pe rând, emoțiile încep să se reverse pe chipul lui Mavi, fiind o persoană mult
— „Poftim? Nuuu... nu vorbești serios. Nadine, cu tot respectul, toți am simțit talent cu carul
— direcția Adelei, și ea se afla în aceeași postură, pregătită să sprijine artiștii din această
