Tăcerea nu-mi era străină. De fapt, o stăpâneam atât de bine, încât uneori o foloseam ca armă.
Ca protecție. Ca scut între mine și orice întrebare care ar fi putut să mă dezbrace de prea mult. Dar tăcerea de acum, între mine și Nadine, nu era una rece. Era densă. Încărcată.
