Mi-am lăsat paharul jos și m-am sprijinit cu coatele de genunchi, privind în jos, înainte de
a-i răspunde cu o voce mai joasă, dar clară. „Nu multe. Dar cele care există... m-au construit. Sau mai corect spus, m-au definit. Nu prin bucurie. Ci prin contur. Am învățat cine sunt,
