dacă tot alegem să ne deschidem, să ieșim din cochilie, nu ne dorim o legătură superficială,
ci una care să ne ajute să înțelegem lumea dintr-un alt unghi. Oamenii nu sunt oglinzi, dar pot deveni ferestre. Și poate că, prin ochii lor, descoperim nu doar universul din afară, ci și


ținem aproape — familie, prieteni, parteneri — lucrurile se schimbă. Brusc, privirea devine
după cineva care să ne vadă.” Îi privesc din nou chipul, cu o liniște care nu mai cere confirmare.
dacă tot alegem să ne deschidem, să ieșim din cochilie, nu ne dorim o legătură superficială,
Tăcerea nu-mi era străină. De fapt, o stăpâneam atât de bine, încât uneori o foloseam ca armă.
Ca o promisiune că, dacă aveam să rostesc ceva, trebuia să fie sincer. Așa că, pentru o clipă,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!