constante. Atingerea ei asupra universului era subtilă, dar reală. O liniște blândă se lăsase
peste noi, iar eu, pentru prima dată în multe luni, nu simțeam nevoia să o rup. Era liniștea aceea rară care nu apasă, ci eliberează. O tihnă care nu cere explicații. Dar, cum se întâmplă
