adesea cu momentele acestea rare, ceva din mine — acel ceva infantil, impulsiv, ușor panicat
de ideea de a fi descoperit prea devreme — reacționează. Ea își întoarce capul spre mine, iar eu... îmi întorc privirea spre cer. Clasic. Nu ca să-mi ascund admirația, nici pe departe. Nu
