dea drumul. Și, fără să-mi dau seama, am uitat să mai fiu. Să mai vreau.” Ridic ușor din umeri,
gestul acela asumat de cineva care a învățat să conviețuiască cu propriile paradoxuri. Pentru prima oară, îmi desprind privirea de pe ea. Nu fug cu adevărat, dar mă retrag în tăcerea care
