îmi e, de obicei, refugiu și armură. „Tu... tu ai reușit ceva ce puțini pot. M-ai făcut să doresc
din nou să înțeleg. Chiar și nimicul. Atâta timp cât el e ambalat suficient de enigmatic încât să-mi dea de gândit, fie și pentru un minut, fie și pentru o zi. Poate voi descoperi că e, într-adevăr,


pentru a-mi păzi sinele într-un turn de fildeș. O fac pentru că... îl caut pe al altcuiva. Încerc
dea drumul. Și, fără să-mi dau seama, am uitat să mai fiu. Să mai vreau.” Ridic ușor din umeri,
îmi e, de obicei, refugiu și armură. „Tu... tu ai reușit ceva ce puțini pot. M-ai făcut să doresc
un nimic. Dar dacă e al tău, îl voi contempla oricum.” Inspir adânc. Un surâs oblic îmi trădează
să recunosc o asemenea captivitate. Din colțul ochiului, îi observ silueta cum se ridică, cum



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!