Nu dispreț, nu plictiseală — doar o barieră fină, care te lăsa să ajungi până la o limită invizibilă
În mod normal, genul ăsta de atitudine m-ar fi scos din sărite. Îmi plac oamenii clari, care fie se implică, fie pleacă. Dar în cazul lui nu. În mod surprinzător, nu simțeam frustrare. Simțeam curiozi


deși pare dezinteresat, n-a fost niciodată mai prezent.
Dante era, fără îndoială, genul de om care nu se lasă citit ușor. Avea abilitatea aia derutantă
Nu dispreț, nu plictiseală — doar o barieră fină, care te lăsa să ajungi până la o limită invizibilă
Fără să fie nevoie de cuvinte, am înțeles ce voia. Că era timpul să ne retragem într-un spațiu
era incredibil de confortabilă. O liniște bună, densă, aproape terapeutică. Aș fi putut sta așa



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!