era incredibil de confortabilă. O liniște bună, densă, aproape terapeutică. Aș fi putut sta așa
ore întregi. „Hm?” Cred că îmi venise rândul să par absentă. Fusese o întrebare — nu știu exact care, pierdută printre gânduri și stele, dar am prins suficient cât să revin rapid la realitate.


Nu dispreț, nu plictiseală — doar o barieră fină, care te lăsa să ajungi până la o limită invizibilă
Fără să fie nevoie de cuvinte, am înțeles ce voia. Că era timpul să ne retragem într-un spațiu
era incredibil de confortabilă. O liniște bună, densă, aproape terapeutică. Aș fi putut sta așa
„Nu am fost ofensată. Nici pe departe.” Mi-am înclinat capul ușor spre el, căutând în expresia
„Îmi pare rău dacă am părut acidă, nu a fost intenționat.” L-am studiat câteva secunde în tăcere.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!