Nu vreau să le insuflu adevărul meu ca pe o lecție obligatorie. Tot ce îmi doresc e ca, atunci
când îmi așez vulnerabilitatea în fața cuiva, acel cineva să nu o zdrobească. Să nu încerce să demonteze, să dezmembreze, să trivializeze modul meu de a simți. Iar dacă nu poate înțelege...


Și poate că exact acea tăcere, acel spațiu neocupat de cuvinte, e tot ce aveam nevoie ca
pentru toate durerile lumii. Nu. Dar îmi doresc să pătrund în înțelesul celor pe care aleg să-i
Nu vreau să le insuflu adevărul meu ca pe o lecție obligatorie. Tot ce îmi doresc e ca, atunci
atunci măcar să accepte. Atât.” Mă opresc o clipă. Aerul dintre noi devine mai dens, ca și
încă nu o numesc. Zâmbesc. Și apoi râd. Nu zgomotos, dar cu toată inima. Un chicot cald,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!