Și poate că exact acea tăcere, acel spațiu neocupat de cuvinte, e tot ce aveam nevoie ca
să continui. „Nu-mi doresc să înțeleg fiecare suflet care-mi traversează calea,” spun, cu vocea scăzută, dar sigură, „nu vreau să mă transform într-o sfântă rătăcită, cu brațele larg deschise
