ca a noastră. Și știam. Mai devreme sau mai târziu, cineva avea să-i taie aripile. Poate nu
din răutate. Poate nici intenționat. Dar așa funcționează lucrurile. Nu puteam să nu o admir pentru felul în care continua să vadă frumusețea în tot. Dar știam și că exact acel dar o va urmări mereu.


„o faci tu nu duce decât la dezechilibru. Pe tine te va consuma. Pe el, nu-l va schimba.
Am tăcut o clipă, dar privirea mi-a rămas pe ea. Nicio tresărire. Doar observație. Era fragilă.
ca a noastră. Și știam. Mai devreme sau mai târziu, cineva avea să-i taie aripile. Poate nu
„Câte dintre amintirile tale cu adevărat memorabile s-au născut din solitudine?” — întrebarea
Și poate că exact acea tăcere, acel spațiu neocupat de cuvinte, e tot ce aveam nevoie ca



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!