Am tăcut o clipă, dar privirea mi-a rămas pe ea. Nicio tresărire. Doar observație. Era fragilă.
Dar nu într-un sens negativ. Era pură. Într-un fel pe care nu-l mai întâlnisem de mult. Avea acea lumină în ochi pe care viața încă nu o stinsese. Era ceva aproape imposibil într-o lume
