atunci măcar să accepte. Atât.” Mă opresc o clipă. Aerul dintre noi devine mai dens, ca și
cum cuvintele ar fi schimbat presiunea din încăpere. Apoi vine mărturisirea lui — un compliment livrat cu o sinceritate care mă face să tresar ușor, nu de rușine, ci de o emoție pe care


pentru toate durerile lumii. Nu. Dar îmi doresc să pătrund în înțelesul celor pe care aleg să-i
Nu vreau să le insuflu adevărul meu ca pe o lecție obligatorie. Tot ce îmi doresc e ca, atunci
atunci măcar să accepte. Atât.” Mă opresc o clipă. Aerul dintre noi devine mai dens, ca și
încă nu o numesc. Zâmbesc. Și apoi râd. Nu zgomotos, dar cu toată inima. Un chicot cald,
pe cineva în DM-uri. Dacă ai început și tu cu ‘tu nu ești ca celelalte’, mă tem că deja pierzi



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!