încă nu o numesc. Zâmbesc. Și apoi râd. Nu zgomotos, dar cu toată inima. Un chicot cald,
sincer, care rupe solemnitatea momentului fără să-l trivializeze. „Sunt altfel?” repet, ridicând o sprânceană jucăușă. „Iartă-mă, Xander, dar ai sunat ca oricare bărbat care încearcă să impresioneze
