uși de oțel trântite încet, nu căuta un răspuns. Căuta reacție. O fisură. Un reflex. Adevărul e că,
după atâtea săli de interogatoriu, unele în care orele se topeau în zile și fețele se topeau în măști, învățasem să citesc oamenii înainte ca ei să se exprime. Iar în fața mea nu era o
