Privirea mi-a rămas fixată pe el. Nu din neîncredere, ci din obișnuință profesională. Era genul
de tăcere care te învață să decupezi adevărul din ticuri musculare și să dezgolești minciuni din colțul unei buze ușor înclinate. Întrebarea mea, rostită casual, dar cu greutatea unei


⸺ Pentru el, ziua grea era norma, iar oboseala era un lux pe care nu şi-l permitea să-l arate.
⸺ continuare să-i fure aerul. Când avea să dispară? Se întreba Zayaan, urmărindu-l pe sub
Privirea mi-a rămas fixată pe el. Nu din neîncredere, ci din obișnuință profesională. Era genul
uși de oțel trântite încet, nu căuta un răspuns. Căuta reacție. O fisură. Un reflex. Adevărul e că,
enigmă. Era o rețetă. Tatuaje făcute mai mult pentru a fi văzute decât simțite. Păr lăsat într-o



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!