a lor, detaliile nu contau. Nu m-am întors imediat. Am lăsat un „Bună seara” sec, fără emfază,
în timp ce-mi turnam apă fierbinte peste iasomie. Doar după ce am cuprins cana cu ambele palme, ca pe un relicvariu personal, m-am întors. Un bărbat. Cam de vârsta mea. O figură


tavan, ci la dosul pleoapelor, dacă aveam noroc. Respirația îmi era lentă, calculată, aproape
din oase nu ține cont de poziție. Prezența altcuiva o simt cu câteva secunde înainte ca scârțâitul
a lor, detaliile nu contau. Nu m-am întors imediat. Am lăsat un „Bună seara” sec, fără emfază,
săpată de aceleași vânturi ca și mine, poate mai puțin arse de soare, dar nu mai puțin obosite.
rece a blatului, sorbind din cană.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!