din oase nu ține cont de poziție. Prezența altcuiva o simt cu câteva secunde înainte ca scârțâitul
ușii să confirme ceea ce deja știam: cineva intrase. Balamalele urlau după o picătură de ulei, dar în casa asta, întreținută probabil de oameni prea ocupați cu viețile altora ca să și-o repare pe


sertar după sertar, până când am dat, în sfârșit, de un raft cu sortimente de ceaiuri înghesuite cu
tavan, ci la dosul pleoapelor, dacă aveam noroc. Respirația îmi era lentă, calculată, aproape
din oase nu ține cont de poziție. Prezența altcuiva o simt cu câteva secunde înainte ca scârțâitul
a lor, detaliile nu contau. Nu m-am întors imediat. Am lăsat un „Bună seara” sec, fără emfază,
săpată de aceleași vânturi ca și mine, poate mai puțin arse de soare, dar nu mai puțin obosite.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!