un pas înaintea haosului, transformase și cele mai banale gesturi într-o coregrafie. Până și
prepararea unui ceai devenea un exercițiu de strategie. Asta dacă aș fi avut idee unde dracu’ se aflau lucrurile în casa asta. De o lună locuiam aici și dulapurile îmi erau încă străine. Ușă după ușă,


⸺ tiv. Fără să spună nimic, trase scaunul din colţul mesei—acelaşi pe care-l ocupa de două
Deși seara părea inertă, un ochi atent ar fi observat încruntarea slabă care îmi adâncea un rid
un pas înaintea haosului, transformase și cele mai banale gesturi într-o coregrafie. Până și
sertar după sertar, până când am dat, în sfârșit, de un raft cu sortimente de ceaiuri înghesuite cu
tavan, ci la dosul pleoapelor, dacă aveam noroc. Respirația îmi era lentă, calculată, aproape



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!