Deși seara părea inertă, un ochi atent ar fi observat încruntarea slabă care îmi adâncea un rid
pe frunte, nu din neliniște concretă, ci dintr-un reflex vechi, imposibil de dezvățat. O anticipare fără obiect, dar nu fără rădăcină. Obișnuința de-a trăi cu simțurile întinse la maximum, mereu
