până să o cunosc pe Nadine, nici nu știam că o caut. Eram doi oameni care nu se cunoșteau
suficient pentru a se înțelege pe deplin, dar destul cât să-și dorească să rămână în preajma celuilalt. O stângăcie dulce, aproape copilărească, plutea între noi. Și cu toate că nu știam


care amenința să se ridice prea sus, prea repede, precum un zmeu tras de un vânt neprevăzut.
Prezența ei avea ceva din liniștea rară a dimineților de toamnă — acelea în care frunzele
până să o cunosc pe Nadine, nici nu știam că o caut. Eram doi oameni care nu se cunoșteau
exact ce trebuia să spunem sau cum să ne comportăm, era clar că niciunul nu-și dorea
Nu știu dacă a fost zâmbetul ei sau felul în care privirea i s-a așezat pe mine, dar în acea



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!