exact ce trebuia să spunem sau cum să ne comportăm, era clar că niciunul nu-și dorea
să fie altundeva. Iar când ea a rostit acele cuvinte — acea confirmare aproape șoptită că nu era aici doar din politețe — timpul a părut să se dilate, să se oprească preț de o respirație.


Prezența ei avea ceva din liniștea rară a dimineților de toamnă — acelea în care frunzele
până să o cunosc pe Nadine, nici nu știam că o caut. Eram doi oameni care nu se cunoșteau
exact ce trebuia să spunem sau cum să ne comportăm, era clar că niciunul nu-și dorea
Nu știu dacă a fost zâmbetul ei sau felul în care privirea i s-a așezat pe mine, dar în acea
asupra activității ce pulsa în jurul nostru în cadre albastre și coduri fără sfârșit. „Nu... întocma



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!