care amenința să se ridice prea sus, prea repede, precum un zmeu tras de un vânt neprevăzut.
Poate că era banală, poate că era lipsită de eleganța unei confesiuni, dar era sinceră. Și îmi doream, poate prea mult, să aflu orice. Orice despre el.


obicei sub un strat de control impecabil. „Adevărul e că... am făcut-o și pentru mine, la fel de
am simțit greutatea adevărului apăsând pe pieptul meu, am întors privirea către monitoarele
care amenința să se ridice prea sus, prea repede, precum un zmeu tras de un vânt neprevăzut.
Prezența ei avea ceva din liniștea rară a dimineților de toamnă — acelea în care frunzele
până să o cunosc pe Nadine, nici nu știam că o caut. Eram doi oameni care nu se cunoșteau



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!