de poezie, de sens. Nu pentru că este diferită de a mea, ci pentru că simt că nu o pot cuprinde
cu inima. Pentru că nu o pot înțelege.” Tăcerea s-a așezat între noi pentru o clipă, dar nu era incomodă. Era o punte. Un spațiu sacru între două suflete care încep să se ghicească dincolo


privește. Ea capătă formă din intenția noastră — dintr-un gând anume, dintr-o melodie ce
Mi-am lăsat capul pe spate, ridicându-mi privirea către bolta nopții, unde stelele ardeau tăcut,
de poezie, de sens. Nu pentru că este diferită de a mea, ci pentru că simt că nu o pot cuprinde
de cuvinte. „Când eram copii,” am spus, revenind cu privirea spre el, „lumea întreagă era o
prin credință. Și prin acea credință, trăiam bucuria. Pe deplin.” Îi captez privirea și o țin acolo,



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!