Mi-am lăsat capul pe spate, ridicându-mi privirea către bolta nopții, unde stelele ardeau tăcut,
martore la mărturisirea mea. „Nu mi-e teamă de realitatea mea,” am continuat, cu vocea aproape visătoare. „Mi-e teamă de a altora... de acea realitate care se simte lipsită de esență,


de gravitația gândurilor care curgeau nestingherite înăuntrul meu. „E simplu,” am rostit, iar
privește. Ea capătă formă din intenția noastră — dintr-un gând anume, dintr-o melodie ce
Mi-am lăsat capul pe spate, ridicându-mi privirea către bolta nopții, unde stelele ardeau tăcut,
de poezie, de sens. Nu pentru că este diferită de a mea, ci pentru că simt că nu o pot cuprinde
de cuvinte. „Când eram copii,” am spus, revenind cu privirea spre el, „lumea întreagă era o



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!