porneai dimineața, o lăsai să ardă, apoi o opreai, târziu, noaptea, când nimeni nu mai conta.
Nopțile deveniseră ritual. Diminețile, accident. Lucram pe fusul orar al răului, când ceilalți dormeau, eu îl vânam. Și poate că, într-un fel pervers, iubeam meseria asta. Nu pentru ceea


Cearcănele îmi erau adânci, sculptate parcă în carne cu daltă rece, nu ca semn al oboselii, ci
deja tot ce era de simțit. De prea multe ori. Privirea mea nu cerea empatie. Nu implora înțelegere.
porneai dimineața, o lăsai să ardă, apoi o opreai, târziu, noaptea, când nimeni nu mai conta.
ce îmi oferea, ci pentru ce îmi lua. Claritate. Rușine. Iluzii. Fiecare pas pe care-l făceam avea
Asta mă adusese aici. Oraș nou. Caz nou. O misiune clară: identificare, infilitrare, eliminare.



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!