ce îmi oferea, ci pentru ce îmi lua. Claritate. Rușine. Iluzii. Fiecare pas pe care-l făceam avea
greutatea celor care nu puteau păși singuri. Erau oameni mici, frânți, vulnerabili, și cumva, în ecuația asta, eu eram variabila care făcea diferența între zi și noapte, între frică și un somn liniști
